doza de filosofie

Paralizia dată de mușcătura nihilismului.

Marile crize de suferință ne obligă să ne atingem limitele, cumva ne scot în cale la capăt de drum fundături, adesea cea mai banală dintre ele: dumnezeu.

Prins în cotidian și în contemporaneitate – orb și în lanțuri.

Purtăm marile eșecuri, ca pe niște bolovani în cârcă, din orgoliu și prostie.

Deja vu al tristețurilor – eternitatea un grotesc.