doza de filosofie

Marile crize de suferință ne obligă să ne atingem limitele, cumva ne scot în cale la capăt de drum fundături, adesea cea mai banală dintre ele: dumnezeu.

Prins în cotidian și în contemporaneitate – orb și în lanțuri.

Purtăm marile eșecuri, ca pe niște bolovani în cârcă, din orgoliu și prostie.

Deja vu al tristețurilor – eternitatea un grotesc.

Să nu te schimbi – în mai frumos – este o „tortură”.