doza de filosofie

Nu suntem posibilitate de ființare concretizată, care ne zbatem să căutăm lumină în beznă, pentru care fiecare zi este în fond o șansă disimulată?

Ciripitul păsărilor în cimitir – peste toate armonia primează.

După ce trăiești o perioadă îndelungată în penumbrele vieții ajungi să-i devorezi plin de fascinație coloritul – fiecare bucurie e o strălucire aparte.

În cimitir tinzi să te alienezi de toate, chiar și de conștiința morții – exil și rătăcire.

Privind firmamentul înstelat îți dai seama de  această ocazie sublim-blestemată de a via. Nu există o știință a admirației, doar un spirit admirator, filosoful.