doza de filosofie

Orice cățărător are piscul în sânge, totodată și abisul.

Să stai o viață întregă la bază imaginându-ți senzația de a te cățăra spre versanți. Cine pierde aici? ce pierde? ce îl ține țintuit locului? – timpul e ireversibil!

Zbuciumul cățărării și liniștea piscului; nostalgia coborârii…

Să fii mai aspru decât stâncile de vrei să le cucerești.

În escaladarea unui munte fiecare pas făcut este o cucerire de sine, și-n viață orice stavilă depășită este o înaintare pe „verticală”.