Archive from October, 2012
Oct 27, 2012 - FRAGMENTE    No Comments

A-ți face patul – pe urmele ordinii

          Una din activitățile matinale zilnice este de a aranja așternutul pe pat după ce ne-am ridicat din el, activitate pe care o deprindem de mici și pentru care părinții nostri au dus o muncă de convingere serioasă pentru ca noi s-o facem dimineață de dimineață. Întrebarea cu care i-am atacat pe ei a fost: de ce să faci patul dacă deseară o să-l deranjez din nou?, întrebare la care răspundeau neconvingător folosindu-se de imperativ… dar totuși, de ce trebuie? Ce rost are să aranjezi patul dacă de fiecare dată tot tu urmează să-l „șifonezi”, nu mai bine l-ai lăsa nefăcut?

           Diferența dintre un pat aranjat și unul dezordonat poate fi redusă la difernța dintre ordine și haos sau necesar și contingent. Se pare că a face patul are un rost, acela de a stabili ordine acolo unde trona dezordinea. O fi oare ordinea dezirabilă? Pornind de la faptul că omul – ființă rațională fiind – dă sens lucrurilor, acțiunilor, gândurilor și trăirilor sale, el caută să întelegă tot ce-l înconjoară, să și-l apropie, să și-l însușească, astfel instinctiv va căuta rostul, ordinea și legile care o guvernează. Tot ce este fortuit îl neliniștește, astfel gnoseologic descrie o ordine a lumii, el fiind parte activă din ea. Prin urmare omul caută să facă ordine în jurul său, printre lucrurile, ideile și sentimentele sale împrăștiate. Le găsește un sens, le asamblează și toate se compun într-o imagine holistică menită să-i remedieze spaimele nesiguranței indusă de haos. Așadar în spatele acțiunii de a-ți face patul se află o angoasă a confuziei, un intinct al deslușirii, sub aspect metafizic; dar și o obișnuință a rutinei matinale. Punctând și capitolul estetică ușor îți dai seama că un așternut făcut încântă privirea, și induce o stare de confort psihic.

          Zilnic ne facem patul din obișnuință, obișnuința de a crea ordine; ne simțim în largul nostru în mijlocul ordinii iar chestiunea aceasta are o parte pozitivă: a acționa cu sens modificând în favoarea noastră tot ce ne înconjoară. Așa cum am deprins a ne face patul de fiecare dată când ne ridicăm definitv din el, tot așa să deprindem și alte obiceiuri sănătoase care să alimenteze simțul responsabilității. Prin analogie se poate trece la orice aspect al vieții individului, unde se poate instaura ordinea cultivându-se disciplina, devii automat responsabil pentru tot ce ți se întâmplă și-ți stă în putință să intervii, să transformi; nimic nu-ți mai pare întâmplător, toate își capătă rostul în lumea ta. Ce au în comun a face patul cu a-ți câștiga traiul, a comunica cu ceilalți, a descifra enigmele existenței? nevoia de limpezime   – omul este un animal deslușitor!

          În cele din urmă această banală activitale de toate zilele pe care o neglijăm din nepăsare, pare că maschează simțăminte și porniri mai adânci decât am fi putut bănui la o primă observație, ne formează tiparul gândirii fără să avem habar – ne modelăm inconștient. Aflat în fața unui așternut răvățit să-ți zici: „ hai să fac puțină ordine în harababura existenței mele începând cu tine!”

 

Oct 24, 2012 - GÂNDURI    No Comments

31

Toamna, această poezie de dragoste fără destinatar – viciu afectiv.

Oct 21, 2012 - GÂNDURI    No Comments

30

Natura umană e într-o continuă schimbare, să fim atenți ce vom deveni!

Oct 17, 2012 - GÂNDURI    No Comments

29

Nu știm precis de unde venim și încotro ne îndreptăm.- Suntem o exclamație între două interogative.

Pages:123»