Archive from August, 2012
Aug 30, 2012 - GÂNDURI    No Comments

11

Cele mai grele momente din viață sunt uvertura celor mai armonioase clipe, clipe ce vestesc noi ananghii…

Aug 28, 2012 - GÂNDURI    No Comments

10

Niciodată nu contează cât de jos ai ajuns, ci cât reușești să te ridici!

Aug 26, 2012 - FRAGMENTE    No Comments

Aventură și oglindire

          Conștiința este oglinda în care ființa noastră se reflectă, ia cunoștință de ea înseși. Interogația își cere dreptul la scormonire: este imaginea noastră din conștiință fidelă cu obiectul reflectat? E conștiința capabilă să se înțeleagă exhaustiv? În ce măsură ne putem cunoaște pe noi înșine și cine validează aceasta cunoaștere?

           Din faptul dovedit că omul nu este perfect ia naștere ideea că nici cunoașterea nu poate fi perfectă, astfel Adevarul ultim îi rămâne inaccesibil. Ce-i rămâne atunci? Să creeze o concordanță între adevarurile lumi și adevărurile personale, să vegheze asupra conexiunii exteriorului cu interiorul, să caute și să-și însușească tot ce găsește, să discearnă adevărul de eroare. Dar nu este eroarea un adevăr nefolositor? Și dacă adevărul e un mijloc atunci care o fi scopul? Oare nu e adevărul calea pe care omul se îndreaptă către el însuși? Astfel Omul, și implicit existența sa, sunt țelurile cunoașterii.

          Așezați în fața conștiinței ca-n fața unei oglinzi bogăția ființei noastre ni se dezăvăluie în toată splendoarea ei: materie, afect și spirit. Ne aflăm în fața noastră precum artistul în fața propriei sale opere, un amalgam de gânduri și stări se-nfiripă și cresc din solul roditor al lăuntrului nostru. Știm că suntem în mare măsură ceea ce am ales să fim, deși de multe hotărâri nu suntem mândri, dar ni le asumăm pentru a nu fi lași în propriii ochi. S-au adunat oceane de suferință, dar am înotat, am rămas în viață, ne-am „călit” cunoașterea. Am înfăptuit puțin din tot ce ne-am propus, dar e puținul nostru și-l îndrăgim. Ne proiectăm prin vise într-un viitor frumos, dar în prezent muncim din greu pentru asta, suntem mândri de noi. Multe spernațe au apus într-un amurg al neputinței, am purtat doliu după ele, le simțim lipsa; dar chipul ni s-a luminat când am adus pe lume altele noi. Ne-am mințit, ne-am ascuns de noi, ne-am părăsit și n-am vrut să mai știm de noi; dar ne-am iertat, ne-am regăsit, ne-am reafirmat. Ne-a lovit viața acolo unde suntem mai sensibili, dar am trasformat-o-n mângâiere. Am fost doborâți, oricum nu eram pregătiți pentru povara triumfului. Am răspuns cu un zâmbet cald fiecărei amărăciuni încât s-a mai îmbunat. Multe s-au petrecut și-au să se mai petreacă. Am trăit, asta facem, trăim…

          Și poate că nu ne vedem exact așa cum suntem, că reprezentarea noastră ne este deformată, diminuându-ne sau exagerându-ne în fața propriei conștiințe, dar fiecare căutându-se pe sine, căutându-și rostul, devenind rost!

          Cu privirea ațintită spre zenit ne continuăm aventura, o aventură pe care o înnobilăm cu sensuri și valori pe măsura noastră, o aventură în care așteaptă la tot pasul pericole. Le depășim de fiecare dată pentru a deveni mai puternici, pentru a ne înțelepți, pentru a le împlini.- Pericolul e un organ vital al aventurii-.

         Nimeni și nimic nu ne poate garanta desăvâșirea noastră, desăvârșire prin itinerariul nostru; dar când suntem noi oare cu adevarat desăvârșiți ? O să atingem oare desăvârșirea? În fond ce este desăvârșirea? În răspunsul înfăptuit al unor astfel de întrebări constă farmecul aventurii existențiale!

 

Aug 23, 2012 - GÂNDURI    No Comments

9

Oricărei zile căreia nu i-am zâmbit am condamnat-o la neajuns.

Pages:123»